Ce stil de învățare ai și ce cărți ți se potrivesc

Actualizat pe 18 septembrie, 2025 de Adrian

Modul în care fiecare persoană învață și procesează informațiile variază semnificativ, iar identificarea stilului personal de învățare poate transforma profund experiența noastră de lectură. Deși conceptul stilurilor de învățare rămâne controversat în domeniul științific, înțelegerea preferințelor personale în procesarea informațiilor ne poate ajuta să selectăm cărți și resurse educaționale care ne captivează și ne mențin interesul.

Ce informații găsești în acest articol arată

Ce stil de învățare ai și ce cărți ți se potrivesc

Modelul VARK identifică patru stiluri principale de învățare: vizual, auditiv, citire/scriere și kinestezic.
Cercetările arată că 87% dintre oameni au de fapt stiluri de învățare multimodale, folosind o combinație de metode pentru a asimila informații.
Deși 89,1% dintre educatori cred în adaptarea instrucțiunilor la stilurile de învățare, dovezile științifice care susțin această abordare sunt limitate.
Selectarea cărților potrivite preferințelor tale de învățare poate crește plăcerea lecturii și te poate ajuta să păstrezi motivația.
Abordările bazate pe instruire diferențiată sunt mai eficiente decât etichetarea rigidă a stilurilor de învățare.

Descoperirea adevărului despre stilurile de învățare

Stilurile de învățare reprezintă modalitățile individualizate prin care procesăm și reținem informațiile. Acest concept a devenit extrem de popular în educație, cu 89,1% dintre educatori din întreaga lume crezând în adaptarea instrucțiunilor la stilurile de învățare ale elevilor. Acest procent variază între 58% și 97,6% în diferite studii, demonstrând cât de răspândită este această convingere.

În centrul acestei teorii se află „ipoteza potrivirii” – credința că alinierea stilului de predare cu stilul de învățare al elevului îmbunătățește rezultatele educaționale. Deși ideea pare intuitivă, comunitatea științifică a pus sub semnul întrebării validitatea sa. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a avertizat acum peste 20 de ani despre acest „neuromit”, dar credința persistă în practica educațională.

E important să facem distincția între preferințele de învățare (ce ne place) și eficiența reală a învățării (ce funcționează). Mulți dintre noi avem preferințe clare pentru anumite tipuri de materiale educaționale, dar aceste preferințe nu se traduc neapărat în rezultate mai bune atunci când sunt satisfăcute. Această discrepanță între popularitate și dovezi științifice face din stilurile de învățare un subiect fascinant pentru cei interesați de tehnici eficiente de învățare.

Modelul VARK și cum învățăm de fapt

Unul dintre cele mai populare cadre pentru înțelegerea stilurilor de învățare este modelul VARK dezvoltat de Neil Fleming. Acest model identifică patru tipuri principale de învățare:

Vizual (V): învățare prin imagini, grafice și reprezentări vizuale
Auditiv (A): învățare prin ascultare și discuții
Citire/Scriere (R): învățare prin text scris
Kinestezic (K): învățare prin activități practice și mișcare

Un studiu realizat pe 112 elevi din ciclul primar a arătat următoarea distribuție: 56 de elevi vizuali (50%), 21 de elevi auditivi (18,75%) și 13 elevi kinestezici (11,6%). Însă realitatea este mult mai complexă și nuanțată. Cercetările indică faptul că 87% dintre cursanți se identifică ca având stiluri de învățare multimodale, folosind o combinație de metode pentru a asimila informații.

Din aceiași 112 elevi, 10 au prezentat combinații vizual-auditive, 6 au arătat combinații vizual-kinestezice, 4 au demonstrat combinații auditiv-kinestezice, iar 2 elevi au utilizat toate cele trei stiluri. Aceste date sugerează că majoritatea oamenilor nu se încadrează în categorii rigide, ci folosesc diverse abordări în funcție de contextul și conținutul învățării.

Există o diferență semnificativă între a avea o preferință pentru un anumit stil de învățare și a avea rezultate mai bune atunci când învățăm conform acestui stil. Această discrepanță a condus la dezbateri considerabile în domeniul educațional despre utilitatea practică a teoriei stilurilor de învățare.

Ce spune știința despre stilurile de învățare

În ciuda popularității lor, dovezile științifice care susțin eficacitatea adaptării instrucțiunilor la stilurile de învățare sunt surprinzător de limitate. O meta-analiză a 21 de studii, incluzând 101 măsurători ale rezultatelor învățării și 1.712 participanți, a constatat că doar 26% dintre măsurătorile rezultatelor au arătat beneficii ale instruirii adaptate pentru cel puțin două stiluri diferite.

Efectul general al potrivirii instrucțiunilor cu stilul de învățare a fost calculat la g = 0,31, ceea ce este interpretat ca fiind mic și infrequent. Cu alte cuvinte, beneficiile adaptării metodelor de predare la stilurile de învățare presupuse sunt „prea mici și prea rare pentru a justifica adoptarea pe scară largă”.

Harold Pashler și colegii săi au propus un criteriu riguros pentru validarea teoriei stilurilor de învățare: demonstrarea unei interacțiuni încrucișate, unde diferite stiluri beneficiază de diferite abordări. Din 112 lucrări analizate, doar una a utilizat această metodologie riguroasă. Acest fapt a determinat includerea stilurilor de învățare în „50 de mari mituri ale psihologiei populare”.

În ciuda acestor constatări, stilurile de învățare rămân un concept atractiv pentru mulți. Poate că valoarea lor constă mai puțin în potrivirea rigidă a instrucțiunilor și mai mult în dezvoltarea auto-monitorizării și auto-conștientizării proceselor de învățare. Conștientizarea modului în care procesăm informațiile ne poate ajuta să devenim cursanți mai eficienți, chiar dacă teoria în sine nu are suportul empiric așteptat.

Învățarea vizuală și recomandări de cărți

Persoanele cu preferințe vizuale „absorb informațiile văzându-le în fața lor și stocând imagini în creierul lor”. Acești cursanți prezintă de obicei caracteristici distinctive precum: memorie vizuală puternică, preferință pentru grafice și diagrame, atenție la detalii și abilități creative.

Dacă te identifici ca fiind un cursant predominant vizual, iată câteva strategii care ți-ar putea îmbunătăți experiența de lectură:

Alege cărți cu elemente vizuale bogate: ilustrații, diagrame, hărți conceptuale
Utilizează evidențiatoare colorate pentru a organiza informațiile pe categorii
Creează hărți mentale sau scheme pentru a sintetiza informațiile
Transformă conceptele textuale în reprezentări vizuale
Folosește indici vizuali precum post-it-uri colorate pentru a marca secțiuni importante

Recomandări specifice de cărți pentru cursanții vizuali includ „Fishy Waters” de Rungeen Singh, o carte pentru copii cu ilustrații vibrante care facilitează învățarea prin imagini. Pentru adulți, cărțile care încorporează elemente vizuale precum infografice, tabele sau diagrame pot fi deosebit de eficiente. Cărțile pentru copii cu imagini sunt considerate „aur educațional” pentru dezvoltarea vocabularului și înțelegerea indiciilor contextuale.

Atunci când studiezi limbi străine, folosirea modelelor vizuale și codificarea prin culori poate accelera procesul de învățare. De asemenea, menținerea contactului vizual în timpul conversațiilor poate îmbunătăți retenția informațiilor pentru cei cu preferințe vizuale puternice.

Învățarea auditivă și recomandări de cărți

Cursanții auditivi „învață cel mai bine prin ascultarea prelegerilor, discuțiilor sau înregistrărilor”. Acești cursanți prezintă adesea nouă caracteristici principale: se bucură de cărți audio și podcasturi, preferă instrucțiuni verbale, excelează în discuții de grup, învață prin repetiție și beneficiază de explicarea conceptelor cu voce tare.

Dacă ai tendința de a procesa informațiile mai eficient prin canale auditive, iată câteva strategii care ți-ar putea îmbunătăți experiența de învățare:

Optează pentru cărți audio sau citește cu voce tare materialele scrise
Participă la cluburi de carte sau grupuri de discuții
Înregistrează-ți notițele și ascultă-le ulterior
Folosește tehnica de „predare” a conceptelor către altcineva
Caută cărți cu dialoguri bogate sau poezii cu ritm și rimă

Cărțile audio reprezintă instrumente principale de învățare pentru cursanții auditivi, permițând multitasking-ul și îmbunătățind pronunția prin expunerea la diverse modele de vorbire. Pentru cititorii care se luptă cu decodificarea textului, cărțile audio reduc sarcina cognitivă eliminând provocările de decodificare.

Recomandări specifice includ cărțile lui Shel Silverstein și Dr. Seuss pentru jocurile de cuvinte și modelele lingvistice. De asemenea, alternanța între lectura profundă și ascultarea activă poate fi o strategie eficientă pentru cursanții auditivi care doresc să-și aprofundeze înțelegerea materialelor complexe.

Învățarea kinestezică și lectura bazată pe mișcare

Cursanții kinestezici „învață cel mai bine prin acțiune, mișcare și manipularea obiectelor fizice”. Acești cursanți au nevoie de mișcare continuă și găsesc dificilă menținerea poziției statice pentru perioade lungi. Ei procesează și rețin informațiile mai eficient atunci când sunt implicați fizic în procesul de învățare.

Iată câteva activități specifice pentru îmbinarea lecturii cu mișcarea, ideale pentru cursanții kinestezici:

Fotbal cu cuvinte uzuale: driblez printre conuri etichetate cu cuvinte
Jocuri de sărituri pe grila ABC: folosind cretă sau bandă pentru a crea spații de sărit
Curse de ștafetă cu personaje: cu puncte de verificare pentru citit
Activități de scriere corporală: formarea literelor cu corpul
Jocuri de rol bazate pe povești citite

Pentru cursanții kinestezici, cărțile interactive care necesită participare fizică sunt ideale. „Press Here” de Hervé Tullet este un exemplu excelent, cerând cititorului să interacționeze fizic cu paginile. Cărțile de proiecte practice care combină cititul cu activitățile manuale oferă, de asemenea, o experiență de învățare optimă.

Aceste activități de lectură bazate pe mișcare îi ajută pe cursanți să iasă „din bănci” în timp ce învață alfabetul, cuvinte uzuale, ortografie și comprehensiune. Pentru adulții cu preferințe kinestezice, tehnici precum luarea notițelor în timpul citirii, sublinierea pasajelor importante sau chiar mersul în timpul audierii cărților audio pot îmbunătăți semnificativ retenția informațiilor.

Învățarea prin citire/scriere și cărțile tradiționale

Cursanții orientați spre citire/scriere „învață cel mai bine prin intermediul cuvântului scris”. Ei „absorb informațiile citind cărți și materiale distribuite, luând multe notițe și făcând liste”. Acest stil de învățare se aliniază cel mai bine cu metodele educaționale tradiționale, care se bazează pe texte, eseuri și examene scrise.

Dacă te identifici cu acest stil de învățare, probabil că te bucuri de următoarele activități:

Citirea aprofundată a textelor informative
Luarea de notițe detaliate în timpul citirii
Reorganizarea informațiilor în liste și rezumate
Transformarea diagramelor în descrieri textuale
Redactarea de eseuri și recenzii despre materialele citite

Pentru cursanții orientați spre citire/scriere, manualele tradiționale, depozitele de informații și materialele cu instrucțiuni scrise pas cu pas sunt cele mai eficiente. O strategie utilă este combinarea textului cu elemente vizuale prin capturi de ecran adnotate pentru o implicare sporită.

Acești cursanți excelează adesea în mediile academice tradiționale și tind să aibă performanțe bune la sarcinile bazate pe text. Pentru a-ți îmbunătăți experiența de învățare în acest stil, poți încerca să rescrii informațiile în propriile tale cuvinte, să creezi glosare personalizate pentru termenii noi sau să dezvolți sisteme de notițe structurate.

Abordări bazate pe dovezi dincolo de stilurile de învățare

În loc de a ne concentra exclusiv pe stilurile de învățare, cercetările susțin instrucțiunea diferențiată ca o abordare mai eficientă. Aceasta este definită ca „un proces prin care profesorii îmbunătățesc învățarea prin potrivirea caracteristicilor elevului cu instrucțiunea și evaluarea” bazate pe nevoi demonstrate, nu pe preferințe presupuse.

Instrucțiunea diferențiată are trei componente principale:

Conținut: ce anume învățăm
Proces: cum este predat materialul
Produs: cum este demonstrată învățarea

Un aspect pozitiv descoperit în cercetări este că intervențiile educaționale țintite pot reduce credința în stilurile de învățare cu o medie de 37%, arătând că educatorii își pot schimba perspectivele atunci când sunt prezentate cu dovezi științifice.

În loc să etichetăm rigid cursanții, o abordare mai productivă este să recunoaștem preferințele individuale în timp ce oferim varietate în instrucțiune. Tehnologia modernă permite căi de învățare cu adevărat adaptive, cu multiple abordări instrucționale pentru același concept.

Cercetările arată că anumite strategii de învățare, precum repetiția spațiată, recapitularea activă și instrucțiunea multimodală, sunt eficiente pentru majoritatea cursanților, indiferent de preferințele lor de stil de învățare. Aceste abordări bazate pe dovezi oferă beneficii mai consistente decât încercările de a potrivi instrucțiunea cu stilurile de învățare presupuse.

Concluzie: Găsirea echilibrului

Deși 89,1% dintre educatori cred în adaptarea instrucțiunilor la stilurile de învățare, doar 26% dintre studii arată beneficii reale ale acestei abordări. Acest decalaj între credință și dovezi subliniază importanța practicii bazate pe cercetare în educație.

În loc să ne limităm la o singură categorie de stil de învățare, putem beneficia de recunoașterea preferințelor noastre fără a ne restricționa la ele. Gândirea despre stilurile de învățare are valoare pentru dezvoltarea „auto-monitorizării și auto-conștientizării reflexive”, chiar dacă potrivirea în sine nu îmbunătățește rezultatele.

Abordarea cea mai eficientă combină înțelegerea preferințelor personale cu strategii de învățare dovedite științific. Varietatea în instrucțiune beneficiază tuturor cursanților, indiferent de preferințele de stil de învățare presupuse. Prin adoptarea acestei perspective echilibrate, putem selecta cărți și resurse care ne captivează interesul și îmbunătățesc retenția informațiilor fără a ne limita potențialul de învățare.

În final, cel mai important aspect al învățării eficiente nu este eticheta stilului nostru de învățare, ci angajamentul nostru activ în procesul de învățare și disponibilitatea de a adapta strategiile noastre la cerințele specifice ale materialului pe care îl studiem.